Loc de dat cu parerea

Covidele, curentul și circumvoluțiunea

Deja din titlu sună foarte pompos. Cică cult în cap, dar întâmplarea de-o să v-o povestesc mi-a dat tare mult de gândit. Alaltăieri am pus pe mărețul Facebook o poză de când ne întorceam de la doza booster (3, cum vrei să-i zici). Nici n-am apucat bine să mă dezmeticesc că vreo doi săriseră deja cu ”Huo” și amenințau cu temutul Unfriend…mi-am dat seama că virusul ăsta nenorocit nu ne afectează doar plămânii, ci ne oprește puțin și motorașul de la mansardă, adică circumvoluțiunea asta.

/

Nu ideea că vreo 2-3 supărați s-au răzvrătit că eu m-am vaccinat pe mine, ci faptul că toată demența asta din ultimii ani a dus la o scindare clară între noi. Nu mai există cale de mijloc: ori ești cu noi, ori ești împotriva noastră. De aici îmi dau seama că nu am înțeles (noi ca societate) multe lucruri.

Faptul că am învățat că întotdeauna noi avem dreptate, ca un soi de Cocoșilă din Moromeții o ținem doar pentru noi: ”Nu vă zic, că sunteți proști!”. Și nu e așa doar cu vaccinul împotriva covidelui, ci cu tot ce ne înconjoară. Știm noi mai bine decât orice doctor ce pastile ar trebui sa luăm, știm mai lesne decât orice mecanic cum se repară mașina, dăm lecții oricărui om specializat, noi fiind excelenți la toate, dar pricepuți la nici unele. Și nu m-ar deranja dacă am alege doar pentru noi, dar e musai să îi bagi pe gât celui de lângă tine dreptatea ta și să o explici până o tocești. Ar putea fi foarte simplu: fiecare cu alegerile sale. Ar putea, dar nu-i.

Ombilicul la planetă, fără circumvoluțiuni

Cumva, dacă ar fi estimat buricul Pământului, tare-mi e că noi suntem fix scama centrală. E aici, la noi în bătătură. Ce contează ce spune unul sau celalalt? Mai ții cont că unul are școală și o părere avizată? Sigur ai o mătușă care știe mai bine sau ai citit tu pe undeva fără iz științific.

”E proști…” și cam așa se termină raportarea noastră la cel de lângă noi, mai ales când suntem deținătorii adevărului absolut, chiar dacă jucăm frivol o păcănea și din când în când la Loto fără vreun calcul. Suntem acel popor savuros care se închină la intrarea în biserică și apoi ascultă cu gura căscată horoscopul. Suntem cei care se înjură stând la coadă pentru apă sfințită. Și uite cum acest știu-totum absolut mioritic atinge și cele mai spirituale zone: Evangheliile după babe, ”că așa e bine, maică!”

Nu vreau s-o duc în derizoriu, vreau doar să subliniez incapacitatea noastră de a privi în jur și de a pricepe. Faptul că știm că trebuie să ne impunem părerile fără să ascultăm măcar o parte din ce e în jurul nostru. Știu că s-a scumpit curentul, dar am auzit că ăla de trece prin circumvoluțiuni e gratis!

Păi bă, e o țară liberă!

Ăsta este argumentul suprem (și la modă zilele astea că tot scriu textul acesta în noaptea de 20 decembrie). Chiar dacă n-am fost un student de pus în ramă, am învățat în facultate că ”libertatea” este cel mai restrictiv concept. El nu înseamnă că poți face tot ce-ți trece prin tărtăcuță, ci că ești liber să o faci atât timp cât știi că vei suporta consecințele. Da, ești liber să comiți unele fapte pentru care, mai târziu vei da socoteală – cam ăsta e mersul rotiței.

În aceeași ordine de idei ești liber să nu te vaccinezi, dar vei suporta consecințele, deci nu mai intri în mall…. jale! Și uite tot așa o putem rostogoli la infinit, atrăgând toata stima și disprețul celor care comenteaza pe Facebook cu greșeli gramaticale. Uite că așa ajung și la povestea mea inițială: postarea mea de pe Facebook. Așa cum n-am silit pe nimeni si nu am pus pe nimeni să se vaccineze, atât timp cât fiecare este liber să-și cearnă singur informația. Desigur, putem analiza îndelung modul în care o face, dar omul respectiv și-o asumă și e conștient de consecințe.

Cine nu-i cu noi… Stă pe Facebook


Și cu asta nu cred că o mai lungesc…să fie acesta ultimul paragraf. Libertatea despre care spuneam mai sus ne-a adus un mare beneficiu: dreptul la liberă exprimare. Am uitat doar de o urmă de bun simț, un lucru elementar înainte de toate.

Să ne imaginăm că înainte de a posta, comenta, înjura pe oricine….ar trebui sa ne gândim dacă avem legitimitatea s-o facem. Nu avem acest bun-simț al comunicării și apar tot felul de lighioane mentale care își varsă părerile în spațiul public, iar acel public care n-a trecut de volumul al II-lea din ”Capra cu Trei Iezi” va aplauda frenetic, în urale de like-uri și share-uri…ca sunt moca.

De aici ne împărțim în tot felul de tabere, iar Internetul ne ajută să ne generăm o bulă confortabilă. Ne înconjurăm cu tot ceea ce ne este comod și la un moment dat, valul ne fură și suntem ferm convinși că asta e realitatea, că așa trebuie să fie.

Suntem ca în bancul ăla cu moldoveanul care ajunge în Gara de Nord și se miră cât de mare e Bucureștiul, iar apoi cineva îl ia de mână, în scoate din gară și-i zice ”Uite, bă, că mai e!” Doar că pe noi nu are cine să ne ia de mână.

Și cam atât…

N-am să scriu mai mult, nici nu știu dacă ai ajuns să citești până aici. Dacă ai facut-o, îți mulțumesc, dacă nu… sunt convins că o să sari într-o bună zi cu gura pe mine pe vastul Internet și, mai aproape de vremurile noastre, o să ți se pară că toți îs proști.
Până la urmatoarea intervenție scrisă… gândește cu capul tău și contorul rahidian ar putea să se învârtă.

sursa foto: researchgate.net

Leave a Reply

Your email address will not be published.