M-am întors în urmă cu vreo două zile de la expoziția moto de la Milano. Îmi place să cred că unii dintre voi ați văzut live-urile de pe pagina de Facebook. Mă rog, nu despre asta este vorba în acest articol, ci despre modul în care gândim noi traficul. De ce e aglomerat la noi în trafic?
Nu este pentru prima oară când calc pe tărâmul macaroanelor, al lui paste-cu-pesto și al cafelei scurte, dar parcă de data asta unele lucruri mi-au dat de gândit mai mult. De ceva timp sunt perfect convins că mersul sănătos pe două roți ne-ar aduce beneficii imense într-un trafic care ne sufocă din ce în ce mai mult, dar întotdeauna am găsit câte o scuză pentru care ne complacem în aglomerație.
Contexul e cam același. Și nu era așa aglomerat
Am ajuns în Milano într-un moment extrem de prielnic pentru un vizitator-corporate, așa cum eram și eu de această dată: greva taximetriștilor. Tot orașul era blocat și am avut nevoie să iau cam toate mijloacele de transport în comun ca să ajung pe la expoziție și unde mai aveam treabă: autocar, tren, uber… Asta în situația nenorocitului de virus care mă face sa îmi doresc un drum liniștit de unul singur.
Apoi m-am uitat afară: la fiecare colț de stradă era o parcare amenajată cu o puzderie de scutere și biciclete electrice. Bine, pe astea le vedeai oriunde, că erau mai dese decât gropile din asfalt – le au și ei pe ale lor, oho!
Așadar, aglomerație cât cuprinde, vreo 10 grade și o infrastrucutră care nu m-a dat pe spate – sună cunoscut? Totuși, oamenii ăia au găsit soluții.
Vremea e cam la fel
Am zis ceva mai devreme că în prima zi ne-am trezit la 10 grade cu soare….vreme numai bună de stat la terasă si mers cu scuterul pe ici, pe colo. A doua zi Busu-italian a lovit năpraznic: ploaie de n-ai fi scos nici câinele din casă și vreo 7 grade cu indulgență.
Atunci m-a pocnit și pe mine epifania: străzile erau la fel de pline de scutere. Nu erau livratori, ci oameni care se duceau, eficient, acolo unde aveau treabă și cu un echipament adecvat.
Cumva scuza cu: ”La noi e frig, bossule!” nu rămâne valabilă, căci frig e și la alții. Cu toate astea, ei sunt mai puțin gomoși decât noi și preferă să se miște repede, cu un cost mic de achiziție al utiliajului și cu niște costuri de rulaj hilar de mici.
Și chiar dacă vremea este neprietenoasă, în curând pe pagina de Facebook și pe canalul de Youtube voi urca un mic video despre echiparea – măcar a agregatului din dotare, ca la fashion nu mă pricep – pentru sezon hâtru meteorologic.
E o problemă de mentalitate
Am zis deja că ei văd altfel traficul…și se comportă altfel. Deși și acolo sunt cozi, și la ei se merge haotic, și ei au o mulțime de gropi, piatră cubică simpatică pe ploaie, linii de tramvai, intersecții semnalizate ca un cazzo…. Chiar și așa, nu am auzit foarte multe claxoane, înjurături (că pe langa pizza, paste și prosecco frizzante atât știu în italiană) și în general oamenii așteptau liniștiți traficul în mașini, iar scuterele bâzâiau peste tot.
Cumva, chiar dacă mulți dintre cei aflați pe scuterele acelea o duc mai bine ca noi… aleg acea variantă ieftină de deplasare. Și-au dat seama că au multe beneficii: impozite mici, asigurări mici, anvelope ieftine, consum ridicol, etc. Și dacă tot nu ieși din oraș, iar iarna cu zăpadă e cam într-o joi în care oricum te-ai baricadat în casă că e aglomerat… ce te oprește?
Cum ce? Spiritul balcanic! Faptul ca nu vrem să înțelegem că un scuter de 3000 de euro este mai ieftin decât cea mai ieftină mașină nouă, căci la second-hand diferența e și mai adâncă. Ne mai oprește faptul că ne arătăm bunăstarea prin mașina aia mare pe care ne chinuim s-o parcăm de fiecare dată în fața blocului și mai nou prim mica mașină electrică pe care nu avem cum s-o încărcăm decât dacă facem coadă la supermarket în parcare…că doar nu suntem proști să plătim și pentru asta.
Deci…traficul nostru e mentalitatea noastră.
Cum își aleg italienii scuterul?
Tot de mentalitate ține. Se strâng deja ani buni de când trăiesc, de fapt, din vânzarea de motociclete – mai corporate sau nu. Am învățat deja cum vrem noi să arate vehiculul ăla eficient. Și nu am zis degeaba ”să arate”. Pentru că și în cazul scuterelor și motocicletelor, noi tot trebuie sa demonstrăm ceva cu ele. De ce să faci ca Luigi?
Cum ce face Luigi? Luigi își ia un scuter practic, fără briz-briz-uri. Își ia un scuter cu garanție mare și întreținere ieftină, își cumpără păturică, parbriz și supra-manșoane pentru sezonul rece și merge și când afară sunt 2 grade. Nu-l doare atât de tare pe Luigi despre cât de șmecher este scuterul lui pentru că, de cele mai multe ori, el are o casă mai mișto decât a mea sau a ta și o mașină mai scumpă.
Nu fi Gheo, fii ca Luigi!
Ce vreau eu să spun pe șleau este că (și atunci când am ajuns la înțelepciunea unui vehicul alternativ) vrem să epatăm. Să ieșim ca păduchele în frunte, cum s-ar zice. Scuterul nostru trebuie să fie mare, ca să stăm cu el între mașini, să sune urât că Loud pipes save lives, și să coste cam cât o mașină nouă entry-level. Iar dacă nu are 3 conexiuni, șa încălzită și parbriz degivrant… nu o să te poți lăuda cu el niciodată. Dacă îți iei un scuter ca al lui Luigi vei arăta ca un sărac, ori ideea este să fim opulenți, că doar suntem balcanici.
Concluzia este simplă: traficul nu face decât să oglindească ce mult înțelegem noi despre trafic. La fel și alegerea vehiculelor pe care noi le utilizăm și cum o facem.
Și dacă tot mă proclam eu oleacă de DJ într-o lungă căutare a undelor necomerciale și potrivite, vă las o piesă mioritică, simplă, aproape necunoscută și lansată prin 2002
