Muzici

Long Story Short

Nu cred că mă voi apuca să îndrug vreo poveste. În urmă cu un an, cei de la Overground Music mă invitau să pun urechea pe un album nou: ”Nouă”. Într-o cameră în care, pe vremea aia, ne puteam înghesui mai multe suflete, am rămas cu paharul de vin în mână uitându-mă a prost spre o boxă din care puteai asculta, cred, cel mai bun album neaoș pe care l-am prins. Niciun an nu e ca celălalt, iar un nou EP semnat de Dan Byron și-a făcut apariția pandemică fix în sufrageria omului. Cam asta ar fi Long Story Short.

Muzică pentru bulă

După ani întregi de înghițit, mai mult fără voie, muzică îndoielnică, m-am bucurat atunci când am descoperit nițcai trupe fix pe gustul bulei mele. Nu, nu înjur, însă aceasta este organizarea socială mai nou. Așa trăim. Pe Facebook, pe Insta sau pe oriunde ne mai pierdem timpul.

Multă vreme mi-a plăcut să ascult muzică în căști atunci când mergeam prin oraș. Atunci când aveam vreme, căci se pare că ”m-am făcut mare”, iar drumul ăsta spre covrigii din facultate a deveni drumul spre cateringul de prânz de la birou.

Am realizat, totuși, că nu toată lumea trebuie sa asculte același tip de muzică, însă ceea ce fredonezi te definește. Muzica ta arată ceva despre tine: fie că ești tânăr, frumos și liber, fie că pur și simplu de-a lungul vremii ai reușit să citești volumul al treilea din ”Capra cu trei iezi”. Playlistul tău e o oglindă a ”ridurilor” pe care creierașul tău le posedă.

Deci… cred că există muzică pentru bula din care faci parte.

Byron

Pe acești oameni cu mult talent i-am descoperit în facultate. Albumul de atunci se numea ”Forbidden Drama”. Nu faceți calcule, i-am descoperit târziu.

Prima dată mi-am zis că n-au cum să fie de la noi. Prea cântau bine, prea se lega melodia. Bă, aveau și mesaj! Suna plin, suna într-un fel. Ieșea din paradigmă. Era altceva.

Unde mai pui că nu îi vedeai prin cercurile în care puteai intra ca student. Să fim serioși, cu banii din covrigi și cafea la tonomat… nu puteai să intri la Grădina Verona. Cel puțin asta era percepția grupului meu de colegi, așa că YouTube ne-a salvat puțin sticlele de vin cărate pe tren de acasă într-o cameră de cămin. Și atunci ne-am dat seama că’s de-ai noștri, dar mai faini.

Dacă nu are mesaj, nu e muzică

Și asta este doar părerea mea.

Nu mă interesează lălăiala de multă vreme. Cât am bântuit prin radioul românesc am încercat sa arăt și celorlalți că mai există și altceva în afară de comercial. Dacă vreo 3-4 s-au prins, înseamnă că nu mi-am pierdut nopțile degeaba ceva ani și scopul meu a fost atins.

E foarte greu să reușești să legi sub o formă muzicală un mesaj, mai ales dacă el este subtil. E și mai greu să vii de fiecare dată cu piese noi și cu mesaje care să pătrundă. Mie mi se pare imposibil, iar riscul unui artist de a se bloca într-o singură idee este imens.

Dan Byron (nici nu mai contează cum îl strigau acasă când era mic, el este Dan Byron) a reușit mereu să rupă bariera asta cu eforturi doar de el știute. Așa ascultăm și ne trezim că muzica lui ascunde multe înțelesuri, instrumente și trăiri. Ce ar fi arta fără trăire? N-ar fi.

Disc de pandemie, din sufragerie

Nu mă așteptam ca după plecarea de pe undele comercialului românesc să mai activez tare mult în zona cu pricina. Mi-am dat seama că nu aș fi avut oricum sorți de izbândă și am urmărit să îmi asigur un trai decent. Curând am primit un mail de la Dan (da, Dan Byron) și am aflat că n-a stat degeaba în pandemie. A lucrat, a înregistrat și credeți-mă pe cuvânt că sună bine.

Nu trebuie să fie mult, trebuie să-ți ridice părul pe mâini, iar EP-ul ”Long Story Short” o face, mai ales daca încerci puțin să înțelegi și ce a vrut să spună poetul. Bun, e adevarăt, toată treaba se întâmplă în engleză, dar oricum jumătate dintre noi (ăștia din bula cu pricina) am uitat că româna este limba de acasă.

Și ca să te asigur că nu spun vorbe în vânt, una dintre piese zice cam așa:

Home sweet home,
The past crawls in our veins, still living on,
It stabs us in the back, it feeds from our chest,
Waving our flags, making us angry and depressed.

Dan Byron

Cumva aș înțelege eu că toată pandemia asta ne-a amplificat anxietățile pentru că ne-a trimis acasă, in zona de confort? Că toată perioada în care am stat acasă ne-a făcut mai egoiști, sub toată eticheta frumoasă a binelui social? Hai să facem un exercițiu de sinceritate.

Cântecele pe care le vei auzi curând nu sunt doar despre situația pandemică, ci despre noi, în general. M-aș bucura să le asculți cu mintea atunci când vei avea ocazia. Eu am avut privilegiul să le pot asculta cu puțin înainte și-ți povestesc că în noaptea cu pricina am adormit la ore mici.

Didn’t care about the history and we made the same mistakes
We were supposed to learn from – we only care when it’s too late

Dan Byron

Long Story Short

Acesta este numele celui mai recent EP pus la dispoziția urechilor noastre de către Dan Byron. De la singurătate, la anxietate, la o ușă deschisă care te scoate afară spre o lume pe care mai bine ai privi-o cu ochii închiși. Așa mi s-au părut cele 4 piese de aici.

În descriere s-ar zice că sunt piese compuse în ultimii ani. In realitate, eu îți spun că pe backing vocals le vei auzi pe Teodora Moroșanu (Rockabella) și Lucia. ”Home Sweet Home” a fost înregistrat chiar acasă, la Dan în sufragerie, în timp de pandemie.

Tu ai fost la Dan acasă?

Nu, nici eu, dar știu că vom merge împreună. Se va întâmpla pe 21 noiembrie. Atunci vom intra toți cu sufletele pline de noroi în sufrageria lui și vom afla care-i povestea acestor piese. Evenimentul este de gasit AICI

Posted by Dan Byron on Thursday, November 5, 2020

Până atunci trebuie să îți spun că de astăzi, 17 noiembrie, EP-ul este de găsit pe toate platformele de streaming. Îl poți asculta și îmi spune dacă l-ai simțit la fel.

Ne vedem pe 21, la Dan în sufragerie. Ia și tu ceva bun de băut, e de porc să vii în casa omului cu palma’n buzunar.

Și nu uita: să zâmbești și să iubești!

Leave a Reply

Your email address will not be published.