Loc de dat cu parerea

COVID-19: Stii cum e finalul?

Articolul asta nu e pentru tine. Incep sa imi dau seama ca pe pagina asta suntem oameni tineri, activi si cu oleaca de materie cenusie in golul dintre urechi. O sa te rog sa citesti acest articol mai batranilor tai: parinti, bunici, matusi…

Incepeam sa fiu mai optimist in privinta epidemiei isterice. Parca mi-am cules mai atent informatiile, parca am inceput sa-mi dau seama ca orice se va intampla nu voi putea eu sa influentez lucrurile mari care se intampla si pot incerca sa diminuez expunerea mea si a alor mei.

Asta pana in dimineata asta. Inca merg la birou, asa-i jobul in momentul acesta si din el vietuiesc de ceva vreme (da, am avut 2 joburi o lunga perioada. n-am trait din radio) si… asteptand sa se scurga cafeaua in cana ma uit pe net. Vad o poza pe pagina lui Marian Godina si mai ca ma apuca nervii. Vezi si tu poza AICI.

Sunt oameni cu parul alb. Multi dintre ei, poate, iesiti din campul muncii. Unde merg, frate? Ce-i mai important decat viata lor si a familiilor lor?

Stiu. Ei sunt generatia care ne-a adus aici. Ei ne-au educat si ne-au invatat atat cat i-au tinut puterile si capul. Cred ca ar fi cazul ca schimbul dintre generatii sa isi mai schimbe sensul.

De aici incepe partea pe care fiecare exponent al generatiei cu parul alb ar trebui sa o auda ca un ecou.

In ultimele zile am stat de vorba cu multi prieteni medici. I-am luat la rand pe cei pe care-i stiu. Mi-au explicat ca la prosti ce inseamna COVID-19: cum il iei, cum te aperi, cum se dezvolta, cum n-ai cum sa-l tratezi in momentul asta si mai ales CUM E FINALUL. Cum mori, la asta ma refer!

Aseara a devenit virala in bula mea o postare a unui medic din Italia.

știți care e partea cea mai dramatică? Să vezi pacienții murind singuri, să-i asculți în timp ce implora să-și poată saluta copiii și nepoții. Pacienții cu COVID-19 intra singuri, nimeni din familie nu-i poate însoți. Și-atunci când se pregătesc să moară, o știu. Sunt lucizi, nu cad în comă. E ca și cum s-ar îneca și au tot timpul să înțeleagă. Ultimul pacient a fost azi noapte. Era o bunicuța, voia să-și vadă nepoata. Am scos telefonul și i-am chemat-o pe video. S-au salutat și după puțin timp, s-a stins. Deja am un șir lung de apeluri video. Eu o numesc lista de adio. Sper să putem primi și câteva iPod-uri, să nu-i lăsăm să moară singuri. ”

Francesca Cortellaro

Gandeste-te ca oamenii astia se sting lucizi si singuri. Gandeste-te cum moartea ii priveste in ochi si ei se uita in ochii mortii pana cand imaginea se stinge si au regretul ca nu si-au putut lua ramas bun de la lumea asta si de la cei care-i leaga de ea.

Nu mi-a fost niciodata frica de moarte. Nu mi-ar fi frica sa mor subit, insa mi-ar fi frica de chin, iar de singuratate imi e frica si atunci cand sunt bine-merci. Bolnavii de COVID-19 se sting singuri, izolati, intr-un chin stiut doar de ei, fara vreo alinare.

Este un scenariu terifiant. Partea cea mai dureroasa este ca acesta este scenariul real.

Tocmai din pricina asta scriu articolul asta sumbru: insista pe langa bunici, parinti, matusi si cei mai in varsta din bula ta sa respecte indicatiile medicilor. Da-le dracu’ de rosii, castraveti, drojdii… mai stiu eu ce alte lucruri le trebuie lor acum. Citeste-le doar paragraful de mai sus si isi vor da seama ca lucrurile cu pricina nu ii vor ajuta cu nimic atunci cand agonia incepe.

D’asta zic… atat cat puteti, stati pe curu’ vostru acasa!

Leave a Reply

Your email address will not be published.