Cum m-am apucat de motociclism

Nu cred ca exista o solutie exacta pentru debutul in motociclism pentru oricare dintre cei care merg cu motocicleta. Pur si simplu te apuca, iti intra in cap ideea, te apuci si incepi aventura asta. Acum… mai depinde si cat de tare te apuca si cum intelegi sa faci “sportul” asta. M-am gandit sa va povestesc cum m-am apucat eu de motociclism si de unde mi-a incoltit mie microbul.

Se spune ca in vremea asta in care esti obligat sa stai acasa… e vreme de povesti la gura tobei de esapament. N-o sa uit niciodata cand m-am urcat prima data pe motocicleta si cand am apucat sa conduc prima data una.

De mic am balit dupa motociclete

N-as putea spune cu exactitate cum m-am apucat de motociclism, dar pana la urma urmei cine stie ceas-compas cand i s-a implantat microbul? Varianta scurta ar fi ca merg pe strada, adica pe motocicleta si pe sosea, de la 16 ani, cand am obtinut categoria A1, varianta contrafactuala e ca nu stiu ce a fost in capul lui taica-miu sa ma lase…

Povestea cred ca incepe de cand eram mic. Cei de prin casa spun ca am vorbit inainte sa merg si de atunci nu prea mai tac, dar treaba cu mersul pe doua roti a venit repede. Ai mei au avut mereu grija sa am bicicleta. Am bananait pe bicicleta tot cartierul, apoi tot orasul, apoi tata si-a pus un portbagaj pe masina si a cumparat si-un suport de bicicleta.

Eu tin minte ca jucaria de care nu m-am despartit a fost o motocicleta neagra cu un motociclist negru din cauciuc… care a ajuns, ca multi motociclisti, cu multe “oase” rupte. Motocicleta aia era jucaria mea favorita si nimeni din casa nu s-a prins ce avea sa se intample mai tarziu.

Cand eram mic am tot vazut fotografii cu motocicletele lui unchi’miu. Un Minsk, apoi o Jawa, apoi… in ’98-’99 ne-am dus la intrunirea anuala a neamului de moldoveni de la Brasov (unde se pot intalni, decat in capitala Moldovei?). In marginea orasului ne-am intalnit cu cel care mi-a aratat din frageda pruncie ce inseamna sa fii un unchi responsabil si a venit calare pe un motor. Tin minte ca acuma: un motor negru, cu far rotund. Unchi’miu avea blugi, geaca de piele (di chieli, uăi, ca doar suntem moldoveni) si o casca neagra. Mai tarziu am invatat ca era o casca Lazer si o Yamaha XJ600N din care rar am mai vazut. Nu stiu ce moaca am pus, dar stiu ca mi-a picat mandibula, am belit ochii cat cepele si m-am uitat la el prin trafic lasand bale pe geamul masinii. Ala sa fi fost momentul in care m-am contaminat (nu e bun termenul zilele astea) de motociclism?

Pentru cei care nu stiu ca’s obscen de tanar (cel putin asa imi place sa cred), pe vremea aia eram cel mult in clasa a 2-a asa ca… am cotinuat sa pedalez.

Prima intalnire cu doua roti motorizate

Pe la vreo 15 ani am inceput sa ii bat la cap pe ai mei ca vreau motor, vreau motor, vreau motor, vreau motor….vreau sa ma apuc de motociclism.
La un moment dat, tata a cedat si m-a lasat sa ma inscriu la scoala – categoria A1. S-a cautat un instructor bun si am facut scoala, in 2007, cu singurul instructor care te scoatea pe atunci cu motocicleta in trafic: Nea’ Mihai. Am ajuns in poligon si…

Stii, ba, sa mergi cu bicicleta? Aham, bun!

Nea’ mihai (cocotat pe o motocicleta la umbra)

Stiam sa merg pe bicicleta, dar imi tremurau gladiolele de numa. Imi era si frica, eram si bucuros… si am vazut motocicleta pe care urma sa merg: Voshod 3m 175cc. Cum sa va zic, modelul ala n-a excelat vreodata la ceva, ca mai toate mobrele rusesti, dar calul pe care urma sa incalec era mai degraba un magar obosit, surd si schiop. Mai conta? Dau sa ma urc si…

Alo, ce faci, ba? Pai te urci asa… vino incoa’!

nea’ mihai

M-am dus, ce era sa fac…

Ba, tu stii motocicleta?

Pai da… (nici eu nu eram convins ca stiu, dar voiam sa ma dau)

(se uita suspicios la mine) Stii o p#*@! Fii atent aici: asta e ambreiajul. Stii ce face ambreiajul?

Ambreiajul face legatura intre motor si cutia de viteze (am zis eu ca la scoala)

Bine, ia apuca ambreiajul si da-i drumul… usor, ba!

Uite asa m-a invatat Nea’ Mihai motocicleta in primul curs, bucata cu bucata, iar eu am ramas cu buza umflata ca nu m-am urcat pe motocicleta. Asta era motociclismul meu?

Startul a fost bun

Povestea a continuat si m-am impacat bine cu batranul Voshod care n-avea frana pe fata, iar amortizoarele erau asa…ca sa fie. Il porneai la pedala si de fiecare data inainte sa te urci, Nea’ Mihai te punea sa faci amestecul carburant: adica bâțâiai rezervorul ala pana te vedeau sfintii ca sa amesteci uleiul in benzina… sau invers, as zice acum amintindu-mi cat fum scoatea.

Am invatat repede sa parcurg poligonul. Pe vremea aia te invarteai intre doua bete, in slapi si cu sapca pe cap, puneai frana, ridicai mana si luai permisul, dar Nea’ Mihai avea planuri mari de tot cu mine. Nu ca ma apucasem serios de motociclism, dar chiar si fara permis deja ma simteam motociclist!

Am inghitit o albina pe motocicleta

De mic stateam cu gura cascata cand ma fascina ceva. Tin minte ca din cand in cand imi mai zicea mama: “Stefane, inchide gura!”. Iti dai seama ca imi ajungeau dintii pe piept cand mergeam cu motocicleta. Si cum nu se purta echipament pe vremea aia… zbac albina! N-a fost buna, n-a fost rea… sper doar ca n-a fost plina!

Dupa ce am invatat eu poligonul, Nea’ Mihai m-a trimis sa-mi iau casca mea si ce nu am suportat vreodata: manusi! Dupa asta a venit surpriza: iesim in trafic. M-a echipat, m-a pregatit, ne-am urcat pe Voshod amandoi si da-i bataie pe centura Ploiestiului.

Arde-o, drace!

asa-mi zicea mereu nea’ Mihai

Si uite asa “Arde-o, drace” (care a devenit un fel de motto, ca cica pe motocicleta nu se doarme) am prins inimaginabila viteza de care m-am speriat: 40km/h. Eu umplusem pampersul, Nea’ Mihai imi zicea sa-i mai dau, iar in singura oglinda pe care o aveam pe ghidon, in stanga, nu se vedea nimic. Era un fum de juma’ de kilometru in spatele nostru. Aia fericire! Ala motociclism!

Dupa treaba asta am mers in trafic cu un Suzuki GN250, pe numele de cod: Printesa. Printesa asta mergea si cu 110 la ora, chiar si in localitate, asta pentru putina vreme, ca mi-a tras Nea’ Mihai una la coaste de era sa scap si pe motor, si pe el, si mai ales pe mine… Aici am invatat care-i stanga si care-i dreapta…. ca se inclina Nea’ Mihai cu mobra urland in casca: “Drace, ailaltă dreapta, bă!” Tot cu Printesa asta mi-a trecut unul pe rosu, eu am strans de toate alea si era sa ma dau pe jos. Atunci mi-am dat seama ca nu e de gluma si trebuie sa tin motocicleta cu partea cauciucata in jos.

Care ar fi concluzia primei parti?

Cum s-ar zice, Nea’ Mihai mi-a pus ghidonul in mana. M-a invatat ABC-ul, apoi multi aveau sa ma invete si inca invat in fiecare sezon cate ceva, mai ales de cand cursurile de conducere defensiva au devenit la indemana. Important e ca Nea’ Mihai, in stilul lui caracteristic, mi-a insuflat o conduita despre trafic. Am devenit un copil de 16 ani calare pe o motocicleta printre masini.

Mult mai tarziu am inteles ca asta este unul dintre secretele motociclismului cu toate oasele intregi: conduita. Adica modul in care privesti tu sportul asta, cum crezi ca ar trebui sa se desfasoare deplasarea ta pe sosea, cum iti apreciezi capacitatea de a conduce si unde stii ca iti sunt limitele. Daca tu vei reusi sa raspunzi in mod realist la intrebarile astea, ai toate sansele sa ai o viata motociclistica lunga si plina de amintiri placute.

Daca tot e carantina pe duca, imi dau seama ca toti bikerii vor iesi ca din pusca atunci cand va fi voie. Tocmai pentru ca riscul de accidente este foarte mare, am ales sa va scriu cateva povesti (cate voi putea) despre zona motociclismului pe strada. Sper sa va placa si sa le urmariti! Ne revedem cu partea a doua!